Ce aptitudini are nevoie un corector?
Contrazicând impresia profanilor despre corectori ca fiind simpli verificatori ortografici, aceștia posedă de fapt o serie de aptitudini. Cea mai semnificativă, desigur, este o cunoaștere temeinică a limbii engleze, însoțită de abilități impecabile în materie de ortografie, gramatică și punctuație.
Cunoștințele de specialitate sunt vitale pentru corectura tehnică, științifică sau medicală. Este indispensabilă capacitatea de a urma meticulos ghidul de stil recomandat și stilul casei și de a consulta dicționarul sau de a efectua cercetări pentru a verifica faptele sau a clarifica îndoielile. Competențele în domeniul IT sunt, de asemenea, benefice, la fel ca și cunoașterea modului în care sunt produse cărțile, broșurile și paginile web.
Deși nu este întotdeauna ușor, trebuie să vă concentrați timp îndelungat asupra unor documente lungi, care necesită o atenție deosebită la detalii, fie ele atât de mici, cum ar fi un spațiu în plus între cuvinte, sau majore, cum ar fi precizia tehnică. Cu toate acestea, indiferent de câte îmbunătățiri găsiți că puteți face, trebuie să aveți și abilitatea de a judeca care dintre ele sunt necesare și fezabile.
Abilitățile interpersonale, cum ar fi comunicarea, tactul și diplomația, sunt utile pentru a negocia schimbările cu autorii și a-i convinge, pentru a găsi potențiali clienți sau pentru a crea încredere cu cei noi. Corectorii trebuie să fie suficient de obiectivi și corecți pentru a nu-și impune ideile asupra angajatorului lor, ci să lucreze în cadrul directivelor stilistice ale acestuia.
Chiar dacă lucrați intern pentru edituri sau ca liber profesionist, automotivarea pentru a respecta termenele limită și a excela în munca dumneavoastră sunt esențiale. Este la îndemână să ai perspicacitate în afaceri și marketing și să ai cunoștințe fiscale și financiare dacă lucrezi pe cont propriu. Cunoașterea limbilor străine este un bonus.
Care sunt diferitele tipuri de corectare?
Vă puteți specializa într-un anumit tip de corectare, în funcție de interesul și de pregătirea dumneavoastră educațională. Câteva tipuri de corectare sunt: academic, traducere și bilingv, și presă scrisă.
Ce este corectarea academică?
Ce este corectarea academică?
Verificarea gramaticală și de formatare a proiectelor finale de articole academice pentru reviste, lucrări de cercetare și rapoarte, procese-verbale de conferințe, manuale și alte resurse academice este corectarea academică. Publicațiile academice variază în funcție de stil. Scrisul pe care îl corectați poate fi un articol scurt de revistă sau o teză de doctorat extinsă.
Corectorul academic trebuie să fie meticulos cu diverse stiluri de citare. Fiecare dintre ele are nuanțe care trebuie respectate, cum ar fi titlul pe care trebuie să-l dea secțiunii de citări sau dacă trebuie să se pună o virgulă sau un punct după anul menționat în referință. Ghidul de stil ales pentru o lucrare va determina modul în care sunt formatate titlurile, secțiunile, tabelele și figurile, dacă ortografia este britanică sau americană și când trebuie folosite notele de subsol. Corectura academică trebuie, de asemenea, să verifice, de obicei, materialul scris pentru plagiat.
Popularitatea corecturii academice se datorează caracterului critic al ortografiei, gramaticii și citării corecte pentru publicare și frecvenței publicațiilor academice. Persoanele care nu sunt vorbitoare de limba engleză ca limbă maternă și care doresc să contribuie la reviste internaționale formează un grup semnificativ de persoane care au nevoie de o corectare în limba engleză de către experți în domeniu și în limbi străine.
Ce este traducerea și corectarea bilingvă?
Traducerea poate duce la cuvinte sau fraze ciudate sau la aplicarea greșită a regulilor gramaticale din limba sursă. Prin urmare, în afară de verificările obișnuite de ortografie, gramatică, punctuație și formatare, corectorii din acest domeniu trebuie să se asigure că traducerea este fidelă originalului și că este sincronizată cu convențiile gramaticale unice ale limbii țintă. Un domeniu extrem de specializat, traducerea și corectura bilingvă necesită o stăpânire bilingvă – a limbii engleze și a celei de-a doua limbi în cauză. Sunt disponibile diverse servicii de corectare bilingvă online din care puteți alege.
Ce este corectarea pentru presa scrisă?
Cunoscută și utilizată pe scară largă, corectarea pentru presa scrisă se ocupă de ziare, reviste, edituri de cărți și materiale online. Corectorii din acest domeniu verifică formatarea conținutului, inclusiv marginile, dimensiunea și fontul textului și spațierea, precum și ecranarea textului pentru erori de ortografie, punctuație și gramaticale. Fie că este vorba de materiale tipărite sau online, mass-media ajunge la populații vaste și trebuie să arate și să fie cât mai bine. Unele erori, cum ar fi un spațiu dublu, sunt mai evidente în presa scrisă decât online. Prin urmare, corectorii trebuie să revizuiască textul tipărit pentru a se asigura că nu conține erori înainte de a-l tipări în masă.
Ce sunt simbolurile de corectare?
Corectarea documentelor pe hârtie necesită o cunoaștere temeinică a simbolurilor care indică locul și tipul de eroare și modul de corectare a acesteia. Simbolurile de corectare sunt plasate pe exemplarele pe hârtie pentru a evidenția greșelile gramaticale, de vocabular, de aspect și de formatare.
Ce sunt câteva exemple de erori?
Numai 26 de alfabete în limba engleză, dar când sunt puse împreună pentru a forma un text scris, erorile care pot apărea sunt numeroase în ceea ce privește stilul, gramatica, formatarea și acuratețea. Dacă nu sunt corectate, aceste erori pot diminua impactul și credibilitatea materialului și a creatorilor săi, care pot fi academicieni, studenți, candidați la un loc de muncă, angajatori, scriitori de conținut, romancieri, poeți, dramaturgi, scenariști, oameni de știință, medici sau bloggeri.
Inconsecvențele stilistice pot fi blestemul oricărui document. Corectorii corectează variațiile în formatul datei sau al numerelor, asigurând conformitatea cu stilul recomandat. Aceștia se asigură de coerența etichetării ilustrațiilor și diagramelor sau a trimiterilor la resurse, standardizându-le în întregul document în conformitate cu ghidul de stil ales.
Câteva dintre cele mai frecvente greșeli gramaticale pe care le rezolvă corectorii sunt structura defectuoasă a propozițiilor, infinitivele împărțite, greșelile tipografice, greșelile de ortografie, confuzia omonimelor, cuvintele lipsă sau dublate, utilizarea necorespunzătoare a timpurilor, punctuația greșit plasată sau lipsă, capitalizarea, cratima, propozițiile care nu se termină sau îmbinările de virgulă.
Erorile de formatare se referă, de obicei, la font, spațiere, numerotarea paginilor, paragrafe, note de subsol, titluri și plasarea textului și a elementelor vizuale pentru a păstra coerența și fluiditatea fluxului acestora.
Corectorii de corecție corectează, de asemenea, inexactitățile legate de date, numere sau abrevieri și expansiunile acestora. De asemenea, ei verifică dacă numele persoanelor, locurilor sau organizațiilor sunt reprezentate corect.
Ce sunt ghidurile de stil?
Ghidul de stil pe care îl solicită o lucrare poate fi cel mai bun prieten al corectorului. Deși trebuie să cunoști temeinic modul de utilizare a acestuia și conținutul său, nu trebuie, de asemenea, să eviți să te referi în permanență la el în caz de îndoială sau să faci cercetări suplimentare și să consulți un dicționar ori de câte ori este nevoie.
Pe lângă faptul că asigură acuratețea, Corectorii fac ca o lucrare scrisă sau un site web să fie cât mai coerentă posibil. Aceștia se ocupă de detalii care pot părea minore, dar care contribuie la calitatea lucrării, cum ar fi un format standardizat al datei și orei. Un ghid de stil este un manual sau un cadru de reguli și orientări care acoperă ortografia, punctuația, gramatica, aspectul și formatul.
Există o varietate de ghiduri de stil din care puteți alege, unele aplicabile anumitor locații, altele la anumite genuri sau domenii de scriere. Printre ghidurile de stil se numără The Guardian, The Telegraph, The Cambridge Handbook, The Times, The Chicago Manual of Style și The Associated Press Stylebook.
Un aspect important în alegerea unui ghid de stil este stilul ortografic (de ex, „organize” sau „center” conform ortografiei americane și „organise” sau „centre” conform ortografiei britanice) sau chiar alegerea cuvintelor (de exemplu, „faucet” în SUA și „tap” în Marea Britanie).
O companie, un ziar sau o editură poate opta, de asemenea, pentru „stilul propriu” care să înlocuiască sau să completeze unele aspecte ale ghidului de stil pe care îl urmează. În acest caz, ele elaborează o „foaie de stil al casei” (house style crib sheet/cheat sheet) pentru a acoperi diverse puncte.
Cum diferă corectura de corecție de editare?
Un mod de a privi lucrurile este că, de obicei, corectura urmează editarea în procesul de scriere sau de pregătire a unui document. În cele mai multe cazuri, ea se efectuează asupra versiunii finale a unui text scris.
Proofreadingul detectează și elimină problemele de suprafață, cum ar fi greșelile de ortografie, greșelile gramaticale și de punctuație, neconcordanțele stilistice și erorile de formatare. Pe de altă parte, editarea abordează problemele de bază ale scrierii, îmbunătățindu-i caracteristicile lingvistice și făcându-l clar, ușor de citit și fără probleme pentru cititorii cărora le este destinat. Este un proces continuu care începe cu prima redactare și se încheie cu cea finală.
Cu definiția și domeniul său de aplicare universal acceptate, corectura face ca o lucrare bună să fie și mai bună prin eliminarea erorilor. Cu toate acestea, editarea poate varia în ceea ce privește acoperirea serviciilor sale. Chiar și așa, scopul său este de a îmbunătăți calitatea și claritatea generală a piesei. O altă diferență semnificativă este că editarea, spre deosebire de corectura de text, abordează și reducerea numărului de cuvinte sau de caractere pentru a corespunde oricăror limite prescrise.
De obicei, corectura de text necesită mai puțină colaborare cu autorul decât editarea și, de asemenea, este de obicei mai rapidă.
Potențialele avantaje și dezavantaje ale lucrului în regim de freelancing față de un loc de muncă cu normă întreagă
Corectorii de text în regim de freelancing sau cei care lucrează online au programe de lucru și locații mai flexibile. Ei au proprietatea deplină a afacerii și își pot selecta proiectele și clienții. Un alt factor de atracție este probabilitatea de a lucra cu diferiți clienți la diverse misiuni, menținându-ți interesul și motivația vie. Există, de asemenea, o șansă mai mare de a avea un echilibru între viața profesională și cea privată, având în vedere flexibilitatea dumneavoastră.
Cu toate acestea, până când își construiesc o reputație de excelență și poate chiar și după aceea, se pot confrunta cu un volum de muncă și un flux de numerar inconstante, ceea ce înseamnă mai multă responsabilitate, efort și risc. În plus, s-ar putea să vă confruntați cu concurența opțiunilor de verificare a erorilor de înaltă tehnologie.
Pe de altă parte, un corector cu normă întreagă are beneficii de sănătate, asigurări și planuri de pensionare sponsorizate de companie. Au siguranța locului de muncă, cu o sursă de venit fixă și de încredere și îndrumare din partea șefilor lor. Cu toate acestea, ei se pot confrunta cu plictiseala din cauza lipsei de flexibilitate, a proprietății și a varietății.
Când vă decideți între a fi freelancer sau angajat cu normă întreagă, luați în considerare avantajele și dezavantajele pentru a vedea ce funcționează cel mai bine pentru dumneavoastră.
Sfat?
Fiți conștienți de erorile inconștiente pe care sunt predispuși să le facă corectorii, care se pot datora unei neatenții de moment în timp ce dactilografiați sau scrieți sau memoriei dumneavoastră kinestezice, care vă informează greșit. Îndoiți-vă de fiecare cuvânt și nu luați nimic de bun. Citirea cu voce tare a unei lucrări, care vă încetinește și vă face să vă concentrați mai mult, este utilă pentru a depista erorile mai puțin vizibile. La o viteză medie, mintea poate folosi doar câteva litere ale unui cuvânt pentru a-l procesa, sau puteți folosi viziunea periferică pentru a citi, ceea ce poate fi inexact. Aruncați o privire de două ori la cuvintele mai lungi. Lucrul în perechi și lecturile repetate reduc șansele ca erorile să se strecoare printre degete.