Dacă cel mai bun general este cel care nu se luptă niciodată, atunci cel mai eficient mediator este cel care își menține neutralitatea, ascultând și înțelegând diversele perspective și dovezi într-un conflict, fără a judeca sau întrerupe părțile implicate. Mediatorii își folosesc cunoștințele juridice pentru a favoriza soluționarea conflictelor între părțile aflate în dispută prin negocierea unui compromis, în loc să le determine să se angajeze într-un proces judiciar costisitor și consumator de timp.

Mediatorii lucrează de obicei în birouri, se întâlnesc cu părțile aflate în litigiu și desfășoară audieri în săli de ședință sau de conferință sau în spații comunitare. Dacă lucrați cu normă întreagă pentru o anumită organizație, cum ar fi o întreprindere privată, o agenție guvernamentală sau un sindicat, de obicei vi se oferă un birou privat. De asemenea, este posibil să utilizați sălile de ședință ale organizației pentru a desfășura negocieri și audieri.

În unele cazuri, este posibil să trebuiască să vă deplasați în locuri neutre.

Program de lucru

Mediatorii care lucrează la birou au, de obicei, o săptămână de lucru obișnuită, lucrând de la ora 9.00 la 17.00. Cu toate acestea, este posibil să fie nevoie să faceți ore de muncă seara sau în weekend.

Puteți găsi atât locuri de muncă cu fracțiune de normă, cât și oportunități de partajare a locului de muncă.

Despre angajatori

Căutarea unui nou loc de muncă poate părea o provocare. Mediatorii își pot stimula căutarea unui loc de muncă cerând recomandări din partea rețelei lor, contactând direct companiile, utilizând platforme de căutare a locurilor de muncă, mergând la târguri de locuri de muncă, valorificând social media și interesându-se la agențiile de recrutare de personal. Este posibil să găsiți oportunități în întreprinderile din sectorul public angajate în educație, asistență medicală și asistență socială.

Mediatorii sunt, în general, angajați de:

• Servicii de mediere independente
• Servicii de mediere specializate
• Organizații caritabile
• ./p>
• Rețele de membri de mediere
• Organizații de consiliere
• Centre de consiliere independente
• Centrii de consiliere independente
• ./p>
• Birourile de avocatură
• Poliția
• Organizațiile din sectorul public

.li>

Organisme de reglementare

• Sindicate
• Organizații neguvernamentale (ONG)

.

Sindicalizare

Asociații și organizații profesionale, cum ar fi Consiliul Internațional pentru Arbitraj Comercial (ICCA), sunt cruciale pentru arbitri interesați în urmărirea dezvoltării profesionale sau conectarea cu profesioniști cu aceeași părere în industria sau ocupația lor. Apartenența la una sau mai multe adaugă valoare CV-ului dvs. în timp ce vă consolidează acreditările și calificările.

Provocari intalnite

Asociații și organizații profesionale, cum ar fi Consiliul Internațional pentru Arbitraj Comercial (ICCA), sunt cruciale pentru arbitri interesați în urmărirea dezvoltării profesionale sau conectarea cu profesioniști cu aceeași părere în industria sau ocupația lor. Apartenența la una sau mai multe adaugă valoare CV-ului dvs. în timp ce vă consolidează acreditările și calificările.

Cele mai importante

De preferat si urmatoarele

Programele academice pe care le urmează potențialii mediatori pot necesita o perioadă de experiență supravegheată, cum ar fi un stagiu.

Dat fiind că medierea este adesea o carieră suplimentară, este posibil să aveți deja experiență de lucru în domenii de interes public, cum ar fi dreptul, asistența socială, sprijinul familiei, resursele umane și sprijinul la locul de muncă. Dacă nu, atunci oportunitățile plătite sau de voluntariat care lucrează cu copii, adolescenți și adulți în cadrul asistenței sociale, al apărării pacienților și al practicii de drept al familiei vă vor ajuta să învățați cum să abordați cazurile de mediere.

Un rol de începător vă va permite să treceți la poziții superioare pentru a acumula experiență și abilități de conducere. De obicei, va trebui să vă instruiți cu un mediator experimentat înainte de a aborda cazurile în mod independent.

Citește despre profesie și ia interviuri sau urmărește experți care lucrează în mediere pentru a dovedi angajamentul tău față de furnizorii de cursuri și potențialii angajatori.

O diplomă de licență este, de obicei, calificarea minimă de care au nevoie mediatorii aspiranți. O diplomă în drept poate să nu fie obligatorie de dobândit pentru majoritatea rolurilor. Cunoașterea fluentă a unei a doua limbi străine este utilă în arbitrajul internațional.

Alegeți-vă specializarea în timpul programului de licență, ținând cont de domeniul în care doriți să vă specializați. Printre specializările comune se numără afaceri, care vă pregătește pentru roluri de mediere generală sau corporativă; finanțe, care vă pregătește să mediați în industria bancară sau în departamentele financiare ale întreprinderilor; și comunicații, care se concentrează pe diversitate și vă pregătește pentru medierea conflictelor în diverse domenii. De asemenea, vă puteți specializa în politici publice, relații publice, științe politice și asistență socială. Cursurile de psihologie, dreptul consumatorului și vorbitul în public sunt utile pentru o carieră în domeniul medierii.

Câteva universități oferă programe de masterat în domeniul soluționării conflictelor și al arbitrajului.

În funcție de domeniul dumneavoastră de interes, cum ar fi medierea civilă sau de familie, vă puteți înscrie la programe de formare relevante desfășurate de asociații profesionale. De asemenea, puteți obține acreditări prin îndeplinirea unor cerințe suplimentare, cum ar fi experiența și prezentarea unui portofoliu. Mediatorii independenți și organizațiile comunitare desfășoară, de asemenea, programe de formare la care vă puteți alătura.

Modulele specifice din cadrul programelor de licență vă pot familiariza cu subiecte precum problemele și gestionarea crizelor, ceea ce vă poate conduce la studierea medierii și a soluționării alternative a litigiilor în timpul unui program de masterat.

Certificari & Diplome

Certificarea sau înregistrarea de către organismele profesionale relevante demonstrează competența unui mediator într-un set de aptitudini în conformitate cu standardele acceptabile ale industriei. De asemenea, aceasta garantează că acesta are o asigurare adecvată și că se angajează periodic în dezvoltarea profesională continuă (DPC) pentru a rămâne la curent cu evoluțiile din domeniu și cu legislația.

Când este obținută de la o organizație obiectivă și reputată, certificarea vă poate ajuta să vă evidențiați pe o piață a muncii competitivă, presupune un spor salarial semnificativ de până la 18 %, vă poate crește șansele de avansare și vă poate permite să deveniți consultant independent. Programele de certificare de succes protejează bunăstarea publică prin încorporarea unui cod de etică și prin asigurarea accesului la o procedură de reclamații.

Certificarea se obține, de obicei, prin experiență profesională, formare și promovarea unui examen. Timpul de acreditare variază în funcție de locație, de cerințe și de cantitatea de muncă de mediere pe care o desfășurați.

Este posibil să aveți nevoie de licență, în funcție de jurisdicția dumneavoastră. Entitățile guvernamentale individuale conduc procesul de licențiere. Acesta implică, de obicei, promovarea unui examen, pe lângă îndeplinirea unor cerințe de eligibilitate, cum ar fi un nivel minim de educație, experiență profesională, formare sau finalizarea unui stagiu, rezidență sau ucenicie.

.

Performanța, experiența și dobândirea de calificări profesionale determină evoluția în carieră. Angajații cu un nivel de performanță constant ridicat pot fi eligibili pentru promovare la fiecare doi-trei ani.

După ce dobândiți o experiență adecvată, vă puteți lansa propriul cabinet de mediere. De asemenea, ați putea oferi servicii de formare pentru mediatorii aspiranți sau ați putea deveni manager de serviciu.

Alte căi de carieră includ ramificarea în domeniul locuințelor, al asistenței sociale sau al consilierii, unde vă puteți folosi competențele și experiența în domeniul medierii. Ați putea prelua rolul de

Analist de politici, manager de negociere a contractelor, mediator sau investigator de fapte. De asemenea, ați putea lucra ca evaluator, examinator, expert în soluționarea cererilor de despăgubire sau investigator. De asemenea, este posibilă progresia către rolurile de coordonator de soluționare alternativă a litigiilor sau de comisar de mediere.

Dacă începeți ca avocat, ați putea avansa pentru a deveni partener în firma dumneavoastră. Medierea în probleme financiare vă poate determina să luați în considerare posibilitatea de a deveni analist financiar, manager financiar sau director financiar, după ce îndepliniți orice alte cerințe academice sau de altă natură.

Perspective de viitor

Candidații cu abilitățile, experiența și educația necesare au cele mai bune perspective de angajare.

Candidații cu abilitățile, experiența și educația necesare au cele mai bune perspective de angajare.

Mediere vs. trimitere în instanță

Medierea are ca scop soluționarea diferendelor printr-un proces informal de soluționare a litigiilor cu care părțile implicate trebuie să fie de acord, deoarece nu există nicio obligație legală de a participa la acest proces, cu excepția cazului în care există un ordin judecătoresc. Părțile aflate în litigiu care sunt de acord cu medierea speră să rezolve problemele mai repede și cu costuri mai mici decât în cazul unui proces oficial în instanță. Procesul se bazează pe comunicare și discuții pe care mediatorul le facilitează între părți pentru a scoate la iveală diferențele și problemele juridice.

După schimbul de oferte, soluția la care se ajunge se dorește a fi reciproc acceptabilă, fie că este de natură monetară sau de altă natură. Este posibil ca toate medierile să nu aibă succes și nu este obligatorie din punct de vedere juridic pentru niciuna dintre părți. Dacă se ajunge la un acord, părțile pot semna tranzacția. În caz contrar, părțile sunt libere să părăsească procesul de mediere și să se adreseze instanței.

În schimb, un proces formal la o instanță poate fi intentat de aproape orice parte în orice moment, creând o obligație legală pentru pârât de a prezenta un răspuns, indiferent dacă se consideră vinovat sau nu. Niciun aspect al procesului judiciar nu este opțional, iar citațiile din partea instanței fac obligatorie prezența. Aparițiile în instanță se pot întinde pe parcursul a luni sau ani, ceea ce face ca acest proces să fie costisitor, consumator de timp și laborios, deoarece un proces pe probleme necesită o pregătire constantă.

Litigiile încep, de obicei, cu schimbul de documente și informații relevante, depunerea cererilor în instanță și desfășurarea procesului. Deoarece procesul judiciar nu implică o discuție reciprocă, părțile implicate nu se pot aștepta la o soluționare reciproc acceptabilă a problemelor lor. Unele instanțe și judecători impun soluționarea alternativă a litigiilor pentru a încuraja soluționarea înainte de proces. Cu toate acestea, în timpul unui proces, judecătorul pronunță soluționarea problemelor de drept și de fapt avute în vedere, iar decizia instanței este definitivă și obligatorie.

Tipuri de mediere

Se apelează la mediatori atunci când organizațiile și persoanele fizice doresc să evite procesul judiciar. Chestiunile juridice și profesionale sau cele de interes public necesită mediatori calificați. Printre problemele și litigiile care necesită mediere se numără acordurile de custodie a copiilor în timpul divorțului, litigiile dintre proprietari și chiriași și litigiile de vecinătate. Alte litigii implică chestiuni financiare, chestiuni legate de ocuparea forței de muncă, greve industriale și justiție legată de infracțiuni.

Medierea poate avea loc față în față sau prin comunicare telefonică, scrisă și virtuală, în funcție de natura litigiului, de locația părților și de orice alte constrângeri juridice, economice sau sociale.

Arbitri, mediatori și conciliatori

Abiliatori, mediatori și conciliatori

În calitate de avocați, profesioniști din domeniul afacerilor sau judecători pensionați, arbitrii sunt, de obicei, experți într-un anumit domeniu. Aceștia decid litigiile în calitate de terți imparțiali, lucrând singuri sau în cadrul unui grup de arbitri. Aceștia pot fi chemați să stabilească aspecte procedurale, inclusiv probele care pot fi prezentate sau calendarul audierilor. Unele litigii pot necesita arbitraj prin lege. Cu toate acestea, în alte cazuri, acordul de a recurge la arbitraj este dat în mod voluntar de către părțile în litigiu pentru a evita un litigiu sau un proces în instanță. În ambele cazuri, părțile pot face apel împotriva hotărârii arbitrului.

Mediatorii, care lucrează ca părți neutre într-un caz, facilitează soluționarea litigiilor, dar, spre deosebire de arbitri, nu emit decizii obligatorii. Sarcina lor este de a ghida părțile aflate în litigiu către un acord viabil și reciproc acceptabil, în absența căruia părțile pot opta pentru alte căi.

Deși lucrează într-o capacitate similară cu cea a mediatorilor, conciliatorii ghidează părțile aflate în litigiu către soluționarea unui caz, întâlnindu-se de obicei cu fiecare parte în parte. Cu toate acestea, părțile aflate în opoziție decid în prealabil dacă recomandările conciliatorului vor fi sau nu obligatorii.

Potențialele avantaje și dezavantaje ale liber-profesioniștilor vs. angajarea cu normă întreagă

Mediatorii liber-profesioniști au programe de lucru și locații mai flexibile. Ei au proprietatea deplină a afacerii și își pot selecta proiectele și clienții. Aceștia își pot stabili numărul de cazuri pe care să le preia în fiecare lună sau an și pot stabili un sistem de onorarii în funcție de caz și de munca de care acesta are nevoie. Cu toate acestea, ei se confruntă cu o muncă și un flux de numerar inconsecvent, ceea ce înseamnă mai multă responsabilitate, efort și risc.

Un mediator cu normă întreagă, pe de altă parte, are beneficii de sănătate, asigurări și planuri de pensionare sponsorizate de companie. Ei au siguranța locului de muncă, cu o sursă de venit fixă și fiabilă și îndrumare din partea șefilor lor. Cu toate acestea, ei se pot confrunta cu plictiseala din cauza lipsei de flexibilitate, de proprietate și de varietate.

Când vă decideți între a fi freelancer sau angajat cu normă întreagă, luați în considerare avantajele și dezavantajele pentru a vedea ce funcționează cel mai bine pentru dumneavoastră.

Mediere vs. trimitere în instanță

Medierea are ca scop soluționarea diferendelor printr-un proces informal de soluționare a litigiilor cu care părțile implicate trebuie să fie de acord, deoarece nu există nicio obligație legală de a participa la acest proces, cu excepția cazului în care există un ordin judecătoresc. Părțile aflate în litigiu care sunt de acord cu medierea speră să rezolve problemele mai repede și cu costuri mai mici decât în cazul unui proces oficial în instanță. Procesul se bazează pe comunicare și discuții pe care mediatorul le facilitează între părți pentru a scoate la iveală diferențele și problemele juridice.

După schimbul de oferte, soluția la care se ajunge se dorește a fi reciproc acceptabilă, fie că este de natură monetară sau de altă natură. Este posibil ca toate medierile să nu aibă succes și nu este obligatorie din punct de vedere juridic pentru niciuna dintre părți. Dacă se ajunge la un acord, părțile pot semna tranzacția. În caz contrar, părțile sunt libere să părăsească procesul de mediere și să se adreseze instanței.

În schimb, un proces formal la o instanță poate fi intentat de aproape orice parte în orice moment, creând o obligație legală pentru pârât de a prezenta un răspuns, indiferent dacă se consideră vinovat sau nu. Niciun aspect al procesului judiciar nu este opțional, iar citațiile din partea instanței fac obligatorie prezența. Aparițiile în instanță se pot întinde pe parcursul a luni sau ani, ceea ce face ca acest proces să fie costisitor, consumator de timp și laborios, deoarece un proces pe probleme necesită o pregătire constantă.

Litigiile încep, de obicei, cu schimbul de documente și informații relevante, depunerea cererilor în instanță și desfășurarea procesului. Deoarece procesul judiciar nu implică o discuție reciprocă, părțile implicate nu se pot aștepta la o soluționare reciproc acceptabilă a problemelor lor. Unele instanțe și judecători impun soluționarea alternativă a litigiilor pentru a încuraja soluționarea înainte de proces. Cu toate acestea, în timpul unui proces, judecătorul pronunță soluționarea problemelor de drept și de fapt avute în vedere, iar decizia instanței este definitivă și obligatorie.

Tipuri de mediere

Se apelează la mediatori atunci când organizațiile și persoanele fizice doresc să evite procesul judiciar. Chestiunile juridice și profesionale sau cele de interes public necesită mediatori calificați. Printre problemele și litigiile care necesită mediere se numără acordurile de custodie a copiilor în timpul divorțului, litigiile dintre proprietari și chiriași și litigiile de vecinătate. Alte litigii implică chestiuni financiare, chestiuni legate de ocuparea forței de muncă, greve industriale și justiție legată de infracțiuni.

Medierea poate avea loc față în față sau prin comunicare telefonică, scrisă și virtuală, în funcție de natura litigiului, de locația părților și de orice alte constrângeri juridice, economice sau sociale.

Arbitri, mediatori și conciliatori

Abiliatori, mediatori și conciliatori

În calitate de avocați, profesioniști din domeniul afacerilor sau judecători pensionați, arbitrii sunt, de obicei, experți într-un anumit domeniu. Aceștia decid litigiile în calitate de terți imparțiali, lucrând singuri sau în cadrul unui grup de arbitri. Aceștia pot fi chemați să stabilească aspecte procedurale, inclusiv probele care pot fi prezentate sau calendarul audierilor. Unele litigii pot necesita arbitraj prin lege. Cu toate acestea, în alte cazuri, acordul de a recurge la arbitraj este dat în mod voluntar de către părțile în litigiu pentru a evita un litigiu sau un proces în instanță. În ambele cazuri, părțile pot face apel împotriva hotărârii arbitrului.

Mediatorii, care lucrează ca părți neutre într-un caz, facilitează soluționarea litigiilor, dar, spre deosebire de arbitri, nu emit decizii obligatorii. Sarcina lor este de a ghida părțile aflate în litigiu către un acord viabil și reciproc acceptabil, în absența căruia părțile pot opta pentru alte căi.

Deși lucrează într-o capacitate similară cu cea a mediatorilor, conciliatorii ghidează părțile aflate în litigiu către soluționarea unui caz, întâlnindu-se de obicei cu fiecare parte în parte. Cu toate acestea, părțile aflate în opoziție decid în prealabil dacă recomandările conciliatorului vor fi sau nu obligatorii.

Potențialele avantaje și dezavantaje ale liber-profesioniștilor vs. angajarea cu normă întreagă

Mediatorii liber-profesioniști au programe de lucru și locații mai flexibile. Ei au proprietatea deplină a afacerii și își pot selecta proiectele și clienții. Aceștia își pot stabili numărul de cazuri pe care să le preia în fiecare lună sau an și pot stabili un sistem de onorarii în funcție de caz și de munca de care acesta are nevoie. Cu toate acestea, ei se confruntă cu o muncă și un flux de numerar inconsecvent, ceea ce înseamnă mai multă responsabilitate, efort și risc.

Un mediator cu normă întreagă, pe de altă parte, are beneficii de sănătate, asigurări și planuri de pensionare sponsorizate de companie. Ei au siguranța locului de muncă, cu o sursă de venit fixă și fiabilă și îndrumare din partea șefilor lor. Cu toate acestea, ei se pot confrunta cu plictiseala din cauza lipsei de flexibilitate, de proprietate și de varietate.

Când vă decideți între a fi freelancer sau angajat cu normă întreagă, luați în considerare avantajele și dezavantajele pentru a vedea ce funcționează cel mai bine pentru dumneavoastră.

Sfat?

În calitate de mediator nou, păstrați o minte deschisă pentru a utiliza diferite metode și strategii, chiar dacă vă bazați pe cele testate și încercate. Nu știi niciodată ce ar putea funcționa până când nu încerci. Fiți conștienți de faptul că medierea este un proces și că fiecare etapă este crucială. Cu toate acestea, rețineți, de asemenea, că trebuie să țineți cont de diverși alți factori în afară de proces și că trebuie să vă relaxați pentru a vă face treaba bine.